Analiza unui medicament foarte des folosit la hepatită: INTERFERONUL

Analiza unui medicament foarte des folosit la hepatită:
INTERFERONUL

Interferonul se foloseşte în multe medicamente: contra sclerozei multiple, hepatitei C şi B, cancerului, infecţiilor virale. Aceste medicamente se numesc: Roferon, Imukin, Betaferon, Avonex, Rebif, Intron A, Pegintron, Pegasys şi altele.

Un medicament este suma substanţelor folosite pentru crearea lui. Când una din substanţe este dăunătoare, întregul medicament nu poate fi decât dăunător. Acest lucru îl ştie toată lumea. Când pui o otravă în cea mai sănătoasă mâncare, aceea mâncare dăunează corpului. Când mai multe substanţe sunt nocive, un medicament se poate numi otravă curată, ce nu poate aduce vreo vindecare, ci numai distrugerea sănătăţii. Dacă doctorii ar şti puțină chimie elementară și toxicologie sau ar analiza medicamentele din aceste două puncte de vedere, şi-ar da seama foarte uşor dacă un medicament poate fi util. În 10 minute orice şcolar cu acces la Internet poate afla ce substanţe se află într-un medicament şi dacă ele sunt nocive sau neutre.

Un medicament des folosit la hepatitele B şi C este Roferon, bazat pe interferon alpha: www.drugs.com. El conține: 

Interferon alfa 2a. Este un hormon sintetic, care imită hormonul uman cu acelaşi nume, produs de leucocite și limfocitele-T. Acest hormon a fost descoperit în anul 1957 şi sintetizat genetic în 1979. Interferonul sintetic nu este identic cu cel natural, ci unul modificat genetic. Deci un produs străin corpului. Problema cu hormonii şi substanţele artificiale asemănătoare cu cele produse de corp este cunoscută de mult timp: Când organismului îi este dat un hormon străin, mai ales în cantităţi mari, atunci el încetează să-și mai producă singur acel hormon. Acest lucru se întâmplă şi cu cortizolul, cortizonul, insulina şi alţi hormoni produși de organism. Și dozele mari de calciu, magneziu, minerale şi vitamine sintetice produc acelaşi efect: corpul nu mai poate asimila deloc aceste substanţe din hrană. Dacă vă uitaţi la limonadele de la magazine, aproape că nu veţi mai găsi unele fără vitamine artificiale. Suntem supra-vitaminizaţi artificial cu vitamine sintetice, străine corpului.

Interferonul Alpha este o proteină produsă de corp în caz de infecţii. Dând corpului interferon alpha sintetic, corpul nu-l mai produce singur, lăsând organismul pradă infecţiilor, pentru că cel sintetic, nefiind recunoscut de corp, nu poate prelua funcţia celui produs de corp. Acest efect se poate citi pe prospectul medicamentului, care dă lista de boli induse atunci când este luat! Scrie negru pe alb că pot apărea infecţii, gripă, sinuzită, boli de inimă etc. Acest hormon sintetic nici măcar nu se poate anexa la celulă sau la patogeni, funcţia lui fiind mai degrabă una inhibitoare, oprind sistemul imunitar să mai funcţioneze cum trebuie şi blocând producţia de interferon alpha natural. În acest fel, se deschide larg uşa infecţiilor, fapt ce este constatat repede de către oricine face un tratament cu interferon. Deci, luând interferon alpha sintetic, apar automat infecţii şi boli cronice ale organelor, din cauza blocării sistemului de apărare al corpului. În plus, dacă tratamentul se face pe durată lungă, ceea ce la interferon este cazul (în general pe timp de 1 an sau mai mult, în general injectabil) atunci corpul nu mai este în stare să producă pe viitor destul interferon propriu, făcând din pacient o pradă uşoară a oricărui tip de virus. Un tratament mai dăunător decât cu acest hormon aproape că nu i se poate aplica unui om (decât cu medicamentul AZT pentru SIDA, care blochează formarea de celule noi în corp, care sunt indispensabile vieţii). Orice alt hormon sintetic dat corpului are acelaşi efect de blocare a producerii lui de către organism. Acelaşi lucru e valabil la pacienţii care devin dependenţi de insulină, a cărei vânzare aduce miliarde pe an. Această tactică distrugătoare a producţiei de hormoni artificiali este probabil intenţionată şi aplicată sistematic de către industria farmaceutică. Un exemplu bine cunoscut din trecut este tratamentul cu cortizon, cu hormoni de creştere sau hormoni feminini, care s-au dovedit deja foarte dăunătoare şi total inutile şi care totuşi sunt aplicate de doctori în continuare.

Alte substanţe din Roferon

sodium chloride – clorură de sodiu, adică „sare rafinată“, folosită din păcate şi la bucătărie, este o substanţă caustică extrasă din sarea de salină cu formula: NaCl. Sarea de salină nu este NaCl căci conţine 84 de substanţe benefice, din care 82 sunt eliminate prin rafinare.

polysorbate 80 – este un derivat al sorbit-ului (E-420), numit şi Sorbitol sau Glucitol). Un studiu din Finlanda făcut pe timp de 10 ani a arătat că sorbitolul produce carii. Sorbitolul se foloseşte în industria alimentară şi la medicamente. În doze mai mari, produce diaree, gaze şi dureri de stomac. Doză mare înseamnă consumul a mai mult de 30g de dulceaţă care conţine sorbitol. Orice aliment care conţine mai mult de 10% Sorbit trebuie să conţină avertismentul: „poate crea diaree când se consumă mult“. Care consumator citeşte oare asta şi mai ales cine ştie cât de mult poate mânca pentru ca efectul nociv să nu apară?

benzyl alcohol – extras din Wikipedia: „Benzyl alcoolul este solubil în apă, este folosit la vopsele, lacuri, solvenţi şi răşini sintetice”. Substanţa este însoţită de semnul: „Dăunător sănătăţii“! S-a dovedit că benzyl alcohol provoacă iritaţii ale mucoaselor, daune sistemului nervos şi ficatului, cancere.

ammonium acetate – din Wikipedia: „Acetatul de amoniu irită ochii, căile respiratorii şi pielea. Este o substanţă otrăvitoare. Dăunător sănătăţii!“ 

Concluzii: din cele 4 substanţe declarate ca făcând parte din medicamentul Roferon de către producător:

- una e foarte dăunătoare, inhibă sistemul imunitar şi apărarea împotriva infecţiilor, distruge producţia naturală de hormoni esenţiali pentru viaţă;

- două sunt substanțe chimice iritante şi otrăvitoare care se marchează în industria chimică cu: „Atenţie, OTRAVĂ!”;

- una produce dereglări la digestie;

- una este caustică.

Din aceste substanţe, cunoscute unanim ca dăunătoare, nu poate ieşi un elixir care să vindece omul, ci numai o otravă şi mai puternică. Indiferent dacă în corp se află un virus sau nu, acest medicament nu poate avea nici măcar un singur avantaj pentru sănătate. În plus, atunci când mai multe substanţe sunt puse împreună, iau naştere reacţii chimice care duc la producerea de noi substanţe, ce pot fi şi mai dăunătoare decât cele iniţiale. La acest lucru nu se gândeşte nimeni. Din lipsă de spaţiu, n-o să analizez aici ce se întâmplă când mai multe medicamente diferite se întâlnesc în sânge!

Avertismentele care însoţesc medicamentul Roferon (pe scurt)

„Cele mai serioase efecte secundare sunt:

Boli mintale: depresii, iritabilitate, anxietate, agresiune, tendinţe de sinucidere.

Boli de inimă: creează la numiţi pacienţi hipertensiune, ritm cardiac rapid, dureri în piept şi atac de cord.

Boli de sânge: La mulţi pacienţi a scăzut numărul de globule albe din sânge care, dacă este prea mic, dă risc de infecţii şi sângerări (cum spuneam, sistemul imunitar este inactivat).

Boli endocrine: hiper- şi hipoactivitatea glandei tiroide

Boli renale: moartea rinichilor, sindrom nefrotic

Boli respiratorii: dispnee, faringită, sinuzită, uscarea gâtului, tuse”.

Virusul care produce hepatită nu a putut fi dovedit clar nici până în prezent şi nu a putut fi fotografiat la microscopul electronic.

Contraindicaţii:

Pe prospectul medicamentului scrie: „Discutaţi cu doctorul înainte de a lua Roferon dacă aţi avut sau aveţi bolile următoare: boli psihice, boli de inimă, infarct, hipertensiune, boli auto-imune (psoriazis, vasculită, lupus), artrită reumatică, probleme cu rinichii, sângerări, diabet, boli ale glandei tiroide, probleme cu ficatul în afară de hepatita C, SIDA, probleme cu vederea, probleme cu drogurile şi alcoolul”.

Cel puţin una din bolile de mai sus le are aproape orice om. Doctorii vor neglija bineînţeles aceste contraindicaţii în cele mai multe cazuri. În cazurile când pacienţii încă nu suferă de aceste boli, ei le vor căpăta cu siguranţă după ce au făcut tratamentul cu interferon, căci doar scrie negru pe alb că Roferon le creează. Naiv este de fapt pacientul care îl crede pe doctor fără a citi singur hârtia însoţitoare. În cazul altor medicamente pentru boli de ficat sau chiar pentru alte boli, situaţia este similară: medicamentele sunt un complex de substanţe foarte dăunătoare şi cunoscute ca toxice. Printre componentele principale ale medicamentelor se numără cele mai nocive substanţe din natură precum şi cele mai dăunătoare produse petrochimice: combinaţii cu halogeni: clor, brom, iod şi fluor care sunt prezente în peste 70% din medicamente, după care vin benzolii, toluenii, methylul, acizii, hormonii sintetici şi multe alte drăcii care s-au dovedit deja cancerigene, inhibitoare ale sistemului imunitar, creatoare de alergii, daune la ficat, rinichi, creier etc. Dacă diavolul în persoană ar face o otravă pentru a intoxica omul, n-ar putea alege substanţe mai potrivite şi mai dăunătoare decât cele care se găsesc astăzi în produsele pe bază de interferon, dar şi în alte medicamente produse de industria farmaceutică şi cu care doctorii încearcă în mod inutil să vindece oamenii. Această afirmaţie poate fi verificată de oricine care are acces la Internet, pentru orice medicament care i-a fost prescris de medic şi este valabilă pentru cel toate medicamentele ce conţin interferon sau se folosesc la tratarea hepatitei. Cine nu crede, poate verifica singur.

http://www.leacuri.net/html/farma/interferon.htm